Recenzie: „Regina roșie”

Autor: Victoria Aveyard

Titlu original: Red Queen

Traducere din limba engleză: Shauki Al-Gareeb

Editura: Nemira Young Adult

Notă: 4/5

Lumea lui Mare Barrow este împărțită în două, după culoarea sângelui: cei cu sânge comun, roșu, îi servesc pe cei cu sânge argintiu, elita societății, cei care sunt dotați cu puteri supraumane. Mare face parte din roșii și-și duce traiul de pe o zi pe alta, ca hoț într-un sat mic de la țară, până când destinul o aduce în fața regelui, a reginei și a tuturor nobililor, unde ea descoperă că este roșie, dar și argintie, cu puteri nebănuite.

Ca să ascundă adevărul, regele o obligă să mintă și să joace rolul unei doamne dintr-o Înaltă Casă pierdută, cu o putere impresionantă, și o promite mireasă unuia dintre fiii lui, astfel devenind o prințesă argintie. Pe măsură ce pătrunde și mai adâng în lumea argintiilor, Mare riscă totul și își folosește noua poziție pentru a-i ajuta pe cei din Garda Stacojie, un grup de rebeli roșii. O mișcare greșită îi poate aduce moartea, dar în jocul periculos în care a intrat singura certitudine este trădarea. 

 

Nu am mai scris o recenzie de ceva timp și m-am gândit că ar fi cazul să mă apuc de una. Deși am terminat primul volum din seria asta acum câteva luni, deabea azi m-am decis să îi fac și recenzia.

Prima oară când am auzit de „Regina roșie” nu prea am fost atrasă de numele cărții și nici coperta nu mi s-a păru cine știe ce (de cele mai multe ori cumpăr o carte după nume sau după cum arată coperta). Totuși, după mai mult timp în care am tot auzit că este o carte foarte bună, am zis că merită să încerc să văd cum este. Pe lângă faptul că au tras de mine câteva persoane ca să mă apuc să o citesc.

 

„Întunericul meu îi va salva.”

 

Capitolele de la început mi s-au părut puțin plictisitoare și chiar voiam să abandonez lectura, gândindu-mă că am mai și dat bani pe toate 3 volumele. Capitolul 4 sau 5 a fost cel care m-a făcut să nu mai las cartea din mână până la final și să vreau, cu nerăbdare, să citesc și celelalte volume.

Acțiunea cărții, subiectiv vorbind, este destul de prevestitoare. Te aștepți să se întâmple anumite acțiuni și peste câteva pagini chiar se întâmplă. Maturizarea personajului principal se face treptat chiar dacă trece prin multe probleme.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult sunt descrierile. În special descrierile familiilor nobililor argintii. Prezentările acestora cât și faptul că fiecare avea anumite culori reprezentative mi-a amintit puțin de Game of Thrones și de Harry Potter.

 

„Răsar, roșie ca zorii zilei.”

 

Deși până aici am enumerat numai lucruri de bine despre carte este timpul să spun și ce nu mi-a plăcut din moment ce nu am acordat nota maximă. Faptul că puteai intui cu ușurință ceea ce urmează să se întâmple a fost un turn off pentru mine. Mi-ar fi plăcut ca acțiunea să fie un pic mai ambiguă, să te pună puțin pe gânduri.

Overall, mi-a plăcut cartea chiar dacă e previzibilă și merită citită. Deabea aștept să termin și celelalte volume.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: